predispoziție
română
Etimologie
Din franceză prédisposition.
Pronunție
- AFI: /pre.dis.poˈzi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului predispoziție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | predispoziție | predispoziții |
| Articulat | predispoziția | predispozițiile |
| Genitiv-Dativ | predispoziției | predispozițiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- dispoziție naturală; atracție înnăscută spre o anumită activitate; înclinație; vocație.
- stare de sensibilitate a organismului care permite să contracteze anumite boli.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.