oscilație
română
Etimologie
Din franceză oscillation.
Pronunție
- AFI: /os.ʧi'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului oscilație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oscilație | oscilații |
| Articulat | oscilația | oscilațiile |
| Genitiv-Dativ | oscilației | oscilațiilor |
| Vocativ | oscilație | oscilațiilor |
- mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare.
- variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta.
- (fig.) nehotărâre, șovăială; fluctuație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.