fluctuație

română

Etimologie

Din franceză fluctuation < latină fluctuatio.

Pronunție

  • AFI: /fluk.tu'a.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
fluctuație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fluctuație fluctuații
Articulat fluctuația fluctuațiile
Genitiv-Dativ fluctuației fluctuațiilor
Vocativ fluctuație fluctuațiilor
  1. abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară față de o anumită stare; fluctuare.
  2. schimbare neîntreruptă, oscilație, mutare dintr-un loc în altul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.