consonanță

română

Etimologie

Din franceză consonance.

Pronunție

  • AFI: /kon.so'nan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
consonanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consonanță consonanțe
Articulat consonanța consonanțele
Genitiv-Dativ consonanței consonanțelor
Vocativ ' '
  1. unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite.
  2. uniformitate de sunete finale a două sau a mai multor cuvinte.
  3. potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord
  4. ansamblu de sunete armonioase.
  5. succesiune de sunete.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.