alcătuială

română

Etimologie

Din a alcătui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /al.kə.tuˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alcătuială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alcătuială alcătuieli
Articulat alcătuiala alcătuielile
Genitiv-Dativ alcătuielii alcătuielilor
Vocativ alcătuialo alcătuielilor
  1. alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.