alcătuire
română
Etimologie
Din a alcătui.
Pronunție
- AFI: /al.kə.tuˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului alcătuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alcătuire | alcătuiri |
| Articulat | alcătuirea | alcătuirile |
| Genitiv-Dativ | alcătuirii | alcătuirilor |
| Vocativ | alcătuireo | alcătuirilor |
- acțiunea de a (se) alcătui și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială.
- compoziție, structură.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.