sculptură
română
Etimologie
Din franceză sculpture < latină sculptura.
Pronunție
- AFI: /skulpˈtu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului sculptură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sculptură | sculpturi |
| Articulat | sculptura | sculpturile |
| Genitiv-Dativ | sculpturii | sculpturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ramură a artelor plastice care își propune să creeze imagini artistice în trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material.
- Învață sculptură..
- fel de a sculpta caracteristic unei școli, unei epoci, unui popor sau unui sculptor.
- operă artistică din domeniul sculpturii, lucrare a unui sculptor; ornament sculptat.
- O sculptură în marmură.
Sinonime
- 1, 3: (înv.) cioplitură, săpătură, scobitură
Cuvinte derivate
- sculpta
- sculptare
- sculptat
- sculptogenic
- sculptor, sculptoriță
- sculptoric
- sculptural
- sculpturalitate
Cuvinte apropiate
Traduceri
artă a sculptării
|
|
ornament sculptat
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.