cioplitură

română

Etimologie

Din a ciopli + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧjo.pli'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cioplitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cioplitură cioplituri
Articulat cioplitura ciopliturile
Genitiv-Dativ ciopliturii ciopliturilor
Vocativ cioplitură ciopliturilor
  1. faptul de a ciopli.
  2. lucru, obiect cioplit, rezultat prin cioplire.
  3. (de obicei cu sens colectiv) surcea, așchie căzută prin cioplire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.