săpătură

română

Etimologie

Din a săpa + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /sə.pə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
săpătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ săpătură săpături
Articulat săpătura săpăturile
Genitiv-Dativ săpăturii săpăturilor
Vocativ săpătură săpăturilor
  1. săpat.
  2. (spec.) (la pl.) lucrări de excavare a pământului; (în special) lucrări arheologice.
  3. (concr.) groapă, adâncitură făcută în pământ cu sapa sau cu alte unelte ori mașini de săpat.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.