unealtă
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /uˈne̯al.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului unealtă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | unealtă | unelte |
| Articulat | unealta | uneltele |
| Genitiv-Dativ | uneltei | uneltelor |
| Vocativ | ' | ' |
- piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări.
- (fig.) mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil).
Sinonime
- 1: instrument, lucru, obiect
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
obiect acționat manual la îndeplinirea unei operații de muncă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.