groapă

română

Etimologie

Din albaneză gropë.

Pronunție

  • AFI: /'gro̯a.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
groapă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ groapă gropi
Articulat groapa gropile
Genitiv-Dativ gropii gropilor
Vocativ groapă gropilor
  1. gaură, cavitate (mai adâncă) în pământ.
  2. mormânt; (p.ext.) moarte.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A da în gropi (de prost ce e), = se spune despre un om foarte prost
  • A săpa (cuiva) groapa = a unelti (împotriva cuiva)
  • A fi cu un picior în groapă = a fi aproape de moarte


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.