hârb

română

Etimologie

Din bulgară хърбeл (hărbel).

Pronunție

  • AFI: /hɨrb/


Substantiv


Declinarea substantivului
hârb
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hârb hârburi
Articulat hârbul hârburile
Genitiv-Dativ hârbului hârburilor
Vocativ hârbule hârburilor
  1. (pop.) ciob, spărtură.
  2. vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; (p.gener.) orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat.
  3. (fig.) om bătrân, bolnav, neputincios.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.