găurea

română

Etimologie

Din gaură + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

  • AFI: /gə.uˈre̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
găurea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ găurea găurele
Articulat găureaua găurelele
Genitiv-Dativ găurelei găurelelor
Vocativ găurea găurelelor
  1. diminutiv al lui gaură; găurice.
  2. (la pl.) fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.