cristal

română

Etimologie

Din franceză cristal < latină crystallus.

Pronunție

  • AFI: /krisˈtal/


Substantiv


Declinarea substantivului
cristal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cristal cristaluri
Articulat cristalul cristalurile
Genitiv-Dativ cristalului cristalurilor
Vocativ cristalule cristalurilor
  1. sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux.
  2. obiect fabricat din cristal.
  3. substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.