electrotehnică

română

Etimologie

Din electrotehnic.

Pronunție

  • AFI: /e.lek.tro'teh.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
electrotehnică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ electrotehnică invariabil
Articulat electrotehnica invariabil
Genitiv-Dativ electrotehnicii invariabil
Vocativ electrotehnică invariabil
  1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice din punctul de vedere al aplicării lor în tehnică.
  2. ramură a tehnicii care se ocupă cu aplicațiile fenomenelor electrice și magnetice, precum și cu proiectarea, construcția și exploatarea utilajului respectiv.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.