sort
română
Etimologie
Din franceză sorte.
Pronunție
- AFI: /sort/
Substantiv
| Declinarea substantivului sort | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sort | sorturi |
| Articulat | sortul | sorturile |
| Genitiv-Dativ | sortului | sorturilor |
| Vocativ | sortule | sorturilor |
- obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
cornică
(kernowek)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
sort
- arici (mamifer)
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.