cimă

română

Etimologie

Din franceză cyme.

Pronunție

  • AFI: /'ʧi.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cimă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cimă cime
Articulat cima cimele
Genitiv-Dativ cimei cimelor
Vocativ cimă cimelor
  1. tip de inflorescență în care axul principal poartă în vârf o singură floare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.