picăturică

română

Etimologie

Din picătură + sufixul -ică.

Pronunție

  • AFI: /pi.kə.tu'ri.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
picăturică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ picăturică picăturele
Articulat picăturica picăturelele
Genitiv-Dativ picăturelei picăturelelor
Vocativ picăturică picăturelelor
  1. diminutiv al lui picătură.
  2. pată mică.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.