plâns

română

Etimologie

Din verbul a plânge.

Pronunție

  • AFI: /plɨns/


Substantiv


Declinarea substantivului
plâns
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plâns plânsuri
Articulat plânsul plânsurile
Genitiv-Dativ plânsului plânsurilor
Vocativ plânsule plânsurilor
  1. faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare.
    Un plâns de copil.
    Oprește-ți plânsul!

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
plâns
Singular Plural
Masculin plâns plânși
Feminin plânsă plânse
Neutru plâns plânse
  1. care a plâns, care poartă urme de lacrimi.
    Om plâns.
  2. plângăreț.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din plânge.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru plânge.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.