plânsoare

română

Etimologie

Din plâns + sufixul -oare.

Pronunție

  • AFI: /plɨn'so̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plânsoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plânsoare plânsori
Articulat plânsoarea plânsorile
Genitiv-Dativ plânsorii plânsorilor
Vocativ plânsoare plânsorilor
  1. plâns.
  2. (înv. și reg.) cerere, jalbă.
  3. nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă insomnii și plânset necontenit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.