tânguire

română

Etimologie

Din tângui.

Pronunție

  • AFI: /tɨn.gu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tânguire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tânguire tânguiri
Articulat tânguirea tânguirile
Genitiv-Dativ tânguirii tânguirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tângui și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.