tângui

română

Etimologie

Din slavă (veche) tongovati.

Pronunție

  • AFI: /tɨn.guˈi/


Verb


Conjugarea verbului
tângui
Infinitiv a tângui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tânguiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tânguiască
Participiu tânguit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se.
  2. (v.refl.) (fig.) a scoate sunete jalnice, plângătoare.
  3. (v.tranz.) a jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva.
  4. (v.refl.) (înv.) a se plânge de cineva; a reclama.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din tângui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tângui.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.