tânguitor

română

Etimologie

Din a tângui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /tɨn.gu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
tânguitor
Singular Plural
Masculin tânguitor tânguitori
Feminin tânguitoare tânguitoare
Neutru tânguitor tânguitoare
  1. (despre sunete, glasuri etc.) care se tânguiește; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios.
  2. trist.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.