tânguială

română

Etimologie

Din a tângui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /tɨn.guˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tânguială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tânguială tânguieli
Articulat tânguiala tânguielile
Genitiv-Dativ tânguielii tânguielilor
Vocativ tânguială tânguielilor
  1. faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.