tânguit

română

Etimologie

Din verbul a tângui.

Pronunție

  • AFI: /tɨn.guˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
tânguit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tânguit tânguite
Articulat tânguitul tânguitele
Genitiv-Dativ tânguitului tânguitelor
Vocativ tânguitule tânguitelor
  1. tânguire.


Traduceri

Etimologie

Din tângui.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru tângui.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.