deplânge

română

Etimologie

Din de + a plânge (după franceză déplorer).

Pronunție

  • AFI: /de'plɨn.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
deplânge
Infinitiv a deplânge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 deplâng
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să deplângă
Participiu deplâns
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.