compătimire

română

Etimologie

Din verbul a compătimi.

Pronunție

  • AFI: /kom.pə.ti'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
compătimire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compătimire compătimiri
Articulat compătimirea compătimirile
Genitiv-Dativ compătimirii compătimirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva.
    Sentiment de compătimire pentru cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.