plângăreț

română

Etimologie

Din a plânge + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /plɨn.gə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
plângăreț
Singular Plural
Masculin plângăreț plângăreți
Feminin plângăreață plângărețe
Neutru plângăreț plângărețe
  1. care este totdeauna gata să plângă; care plânge ușor; care se vaită, se plânge mereu; plângător, plângăcios.
  2. (despre voce, glas etc.) care aparține unui om plângăcios, care trădează pe omul plângăcios; plin de durere, tânguitor, trist, jalnic; plângător, plâns.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.