denumire

română

Etimologie

Din a denumi.

Pronunție

  • AFI: /de.nu'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
denumire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ denumire denumiri
Articulat denumirea denumirile
Genitiv-Dativ denumirii denumirilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a denumi; numire.
    ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.