potop

română

Etimologie

Din slavă (veche) *потопъ (potopŭ).

Pronunție

  • AFI: /poˈtop/


Substantiv


Declinarea substantivului
potop
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ potop potopuri
Articulat potopul potopurile
Genitiv-Dativ potopului potopurilor
Vocativ potopule potopurilor
  1. (în biblie) revărsare uriașă de ape care ar fi înecat întreaga lume și toate viețuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe).
  2. ploaie mare, torențială; revărsare mare de ape, inundație mare.
  3. (p.gener.) calamitate, dezastru, nenorocire.
  4. (p.anal.) cantitate imensă; număr mare de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.