furie
| Vezi și : Furie |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'fu.ri.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului furie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | furie | furii |
| Articulat | furia | furiile |
| Genitiv-Dativ | furiei | furiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită.
- Un om plin de furie.
- (fig.) (rar) dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită.
Sinonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc. adv.) Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită.
Traduceri
stare de extremă enervare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.