furie

Vezi și : Furie

română

Etimologie

Din latină furia. Confer franceză furie.

Pronunție

  • AFI: /'fu.ri.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
furie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furie furii
Articulat furia furiile
Genitiv-Dativ furiei furiilor
Vocativ ' '
  1. stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită.
    Un om plin de furie.
  2. (fig.) (rar) dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.