oțăreală

română

Etimologie

Din a (se) oțărî + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /o.ʦə're̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
oțăreală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oțăreală oțăreli
Articulat oțăreala oțărelile
Genitiv-Dativ oțărelii oțărelilor
Vocativ oțăreală oțărelilor
  1. (rar) supărare mare, mânie, furie; oțărâre.
  2. grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.