strâmbătură

română

Etimologie

Din a strâmba + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /strɨm.bə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strâmbătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strâmbătură strâmbături
Articulat strâmbătura strâmbăturile
Genitiv-Dativ strâmbăturii strâmbăturilor
Vocativ strâmbătură strâmbăturilor
  1. faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feței; strâmbet.
  2. imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva.
  3. (fig.) fandoseală, sclifoseală.
  4. (concr.) obiect strâmb, încovoiat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.