înfuriere

română

Etimologie

Din a (se) înfuria.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fu.riˈe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfuriere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfuriere înfurieri
Articulat înfurierea înfurierile
Genitiv-Dativ înfurierii înfurierilor
Vocativ înfuriere înfurierilor
  1. (înv.) acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.