îndrăcire

română

Etimologie

Din a (se) îndrăci.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndrăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndrăcire îndrăciri
Articulat îndrăcirea îndrăcirile
Genitiv-Dativ îndrăcirii îndrăcirilor
Vocativ îndrăcire îndrăcirilor
  1. (rar) stare de (extremă) iritare; furie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.