drănicer

română

Etimologie

Din draniță + sufixul -er.

Pronunție

  • AFI: /drə.ni'ʧer/


Substantiv


Declinarea substantivului
drănicer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drănicer drăniceri
Articulat drănicerul drănicerii
Genitiv-Dativ drănicerului drănicerilor
Vocativ drănicerule drănicerilor
  1. meșteșugar care face dranițe sau acoperă casele cu draniță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.