ire

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie < latină īra.

Pronunție

  • AFI: /aɪɹ/ (SUA)
  • AFI: /aɪ.ə(ɹ)/ (Anglia)


Substantiv

ire, (nenumărabil)

  1. (livr.) furie, mânie, înverșunare
    My heart was full of ire.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • ireful

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to ire
Infinitiv to ire
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 ires
Trecut simplu ired
Participiu trecut ired
Participiu prezent iring
  1. a înfuria, a mânia; a irita, a supăra

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din latină īra.

Pronunție

  • AFI: /iʁ/


Substantiv

ire f., ires pl.

  1. (livr.) furie, mânie, înverșunare

Sinonime




norvegiană

(norsk)

Etimologie

Confer Irland.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ire m., irer/irar pl.

  1. irlandez

Sinonime

  • irlender (bokmål), irlendar (nynorsk), irlending

Cuvinte derivate

  • irsk

Cuvinte apropiate

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.