ira
| Vezi și : iră, îra, Ira, IRA, irá, -irà |
română
Etimologie
Din iră.
Pronunție
- AFI: /ˈi.ra/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru iră.
bască
(euskara)
Etimologie
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ira
catalană
(català)
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
- (occidental) AFI: /ˈi.ɾa/
- (oriental) AFI: /ˈi.ɾə/
Substantiv
ira f., ires pl.
Sinonime
- còlera, ràbia
franceză
(français)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /i.ʁa/
Verb
- forma de persoana a III-a singular indicativ la viitorul simplu pentru aller.
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
- AFI: /ˈira/
Substantiv
ira f., ire pl.
- furie, mânie, înverșunare; p. ext. supărare
Sinonime
Cuvinte derivate
- iracondo
- irascibile
- irato
- iroso
latină
(Latina)
Etimologie
Provine din proto-indo-europeană *eis ("pasiune").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ira | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | ira | ' |
| Genitiv | ' | ' |
| Dativ | ' | ' |
| Acuzativ | ' | ' |
| Ablativ | ' | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- furie, mânie, înverșunare; p. ext. supărare
- Dies irae.
Cuvinte derivate
- īrācundē
- īrācundia
- īrācundus
- īrāscor
- īratē
- īrātus
occitană
(occitan)
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
- AFI: /'iro/
Substantiv
ira f.
portugheză
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ira f., iras pl.
- furie, mânie, înverșunare; p. ext. supărare
Sinonime
Cuvinte derivate
- arreminar-se
- iracúndia
spaniolă
(español)
Etimologie
Din latină ira.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ira f., iras pl.
Sinonime
- 1: enojo, furia
Cuvinte derivate
- airar
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.