îra

română

Variante

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

  • AFI: /'ɨ.ra/


Interjecție

  1. (pop.; rostit cu î prelungit) exclamație care exprimă mirare, uimire, ciudă etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.