exclamație

română

Etimologie

Din franceză exclamation < latină exclamatio.

Pronunție

  • AFI: /eks.kla'ma.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
exclamație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ exclamație exclamații
Articulat exclamația exclamațiile
Genitiv-Dativ exclamației exclamațiilor
Vocativ exclamație exclamațiilor
  1. cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare.


Traduceri

Anagrame

  • exclamatei

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.