oștime

română

Etimologie

Din oaste + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /oʃ'ti.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
oștime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oștime invariabil
Articulat oștimea invariabil
Genitiv-Dativ oștimii invariabil
Vocativ oștime invariabil
  1. (înv.) oștire.
  2. mulțime, gloată.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.