constrângere
română
Etimologie
Din a constrânge.
Pronunție
- AFI: /konˈstrɨn.ʤe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului constrângere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | constrângere | constrângeri |
| Articulat | constrângerea | constrângerile |
| Genitiv-Dativ | constrângerii | constrângerilor |
| Vocativ | constrângere | constrângerilor |
- acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare.
- asprime, rigoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.