constrânge

română

Din latină constringere.

Conjugarea verbului constrânge
Infinitiv	a constrânge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	constrâng
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să constrângă
Participiu	constrâns
Conjugare	III

(v.tranz.) a pune cu forța să facă ceva, a obliga.
L-a constrâns să vorbească.

a forța

germană: aufdrängen (Deutsch), aufnötigen (Deutsch), dringen (Deutsch), aufdringen (Deutsch)
neerlandeză: forceren (Nederlands), opdringen (Nederlands)
portugheză: obrigar (português)
spaniolă: constreñir (español)
suedeză: framtvinga (svenska)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.