silui

română

Etimologie

Din slavă (veche) silovati „a provoca”.

Pronunție

  • AFI: /si.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
silui
Infinitiv a silui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 siluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să siluiască
Participiu siluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (astăzi rar) a uza de forță față de cineva sau de ceva; a constrânge, a obliga, a sili; a violenta.
  2. (v.tranz.) (spec.) a necinsti, a viola o femeie, o fată.
  3. (v.tranz.) (fig.) a încălca, a nesocoti; a denatura, a falsifica.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.