strâmtora

română

Variante

Etimologie

Din strâmtoare.

Pronunție

  • AFI: /strɨm.to'ra/


Verb


Conjugarea verbului
strâmtora
Infinitiv a strâmtora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 strâmtorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să strâmtoreze
Participiu strâmtorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge.
  2. (v.tranz.) a obliga, a sili, a constrânge.
  3. (v.refl.) a se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.