restrânge

română

Etimologie

Din re- + a strânge (după franceză restreindre).

Pronunție

  • AFI: /res'trɨn.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
restrânge
Infinitiv a restrânge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 restrâng
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să restrângă
Participiu restrâns
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a micșora, a reduce; a limita, a mărgini.
  2. (v.refl.) (fam.) a-și organiza viața pe baze materiale mai modeste.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.