polariza
română
Etimologie
Din franceză polariser.
Pronunție
- AFI: /po.la.ri'za/
Verb
| Conjugarea verbului polariza | |
| Infinitiv | a polariza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
polarizez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să polarizeze |
| Participiu | polarizat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (fiz.) a transforma lumina naturală prin fenomene de reflexie, refracție, birefringență etc.
- (v.intranz. și refl.) a dobândi proprietatea de a avea poli electrici sau magnetici.
- (v.tranz.) (fig.) a aduna, a strânge, a concentra în jurul său.
- (v.refl.) (fil.) a da naștere unei polarități, a forma extreme opuse care se condiționează reciproc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.