intelectual
română
Etimologie
Din franceză intellectuel < latină intellectualis.
Pronunție
- AFI: /in.te.lek.tu'al/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului intelectual | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | intelectual | intelectuali |
| Feminin | intelectuală | intelectuale |
| Neutru | intelectual | intelectuale |
- care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului intelectual | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intelectual | intelectuali |
| Articulat | intelectualul | intelectualii |
| Genitiv-Dativ | intelectualului | intelectualilor |
| Vocativ | intelectualule | intelectualilor |
- persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.