urâțire
română
Etimologie
Din urâți.
Pronunție
- AFI: /u.rɨ'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului urâțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urâțire | urâțiri |
| Articulat | urâțirea | urâțirile |
| Genitiv-Dativ | urâțirii | urâțirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a urâți și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.