urâciune
română
Variante
Etimologie
Din a urî + sufixul -ciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului urâciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | urâciune | urâciuni |
| Articulat | urâciunea | urâciunile |
| Genitiv-Dativ | urâciunii | urâciunilor |
| Vocativ | urâciune | urâciunilor |
- ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură.
- (înv. și reg.) urâțenie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.